miercuri, 25 februarie 2015

Bucurie și tristețe

E - încă - puțin ciudat să-ți poți face publice ultimele gânduri. Cred că, de cele mai multe ori, ești bolnav și numai la asta nu-ți mai zboară gândul. Sau într-o situație care nu-ți permite asta....cu toată tehnologia avută la îndemână.  De aceea mă bucur (ciudat sentimentul pe care văd că pot să-l am în preajma morții!) că am putut citi luni seara ultimele rânduri scrise de Ligia. Ele sună cam așa: 
”Astazi m-am abandonat...Am uitat de corp, l-am lasat, nu mai are nici o importanta acum. Merg inainte spre lumina. Ma las purtata in lumina. Nici o amintire, nici un regret, fara sa privesc inapoi, fara teama viitorului meu. Doar lumina. Doar aceasta fiinta pura, aceasta iubire, aceasta bucurie. Mai presus de toate, aceasta pace. Pace in clipa asta eterna, pace acum, pace acum...”
                Sunt rânduri scrise de un om care știa că moare. După o lungă și - mai mult ca sigur! - urâtă bătălie cu noțiunea de ”prea devreme” fiindcă împlinise doar 44 ani în septembrie anul trecut.
Nu știu dacă sunt frumoase, nobile, deosebite. Știu că sună trist când vă voi spune că mie-mi par doar puțin ciudate.  Poate asta a simțit ea în ultimele ei momente, poate altcineva intim ei a simțit că trebuie să scrie asta pe pagina ei.
Am aflat că deși a plecat de-aici de vreme îndelungată se va întoarce aici pentru a-și odihni pentru eternitate trupul obosit de boală. Iar mă bucur. O bucurie tâmpă, generată de-o mândrie locală, puțin prostească, așa cam cum o au mulți din cei ce adăstează o vreme prin locul unde mă aflu și eu de când mă știu.
N-am să particip nici la priveghi, nici la înmormântare deși, la priveghi cel puțin, aș putea ajunge. Dar, așa cum am mai mărturisit și aseară, n-am mai plâns de 17 ani de când mi-a murit tatăl și nu vreau să reîncep acum. Nu pot! S-au cam strâns multe pe la mine înăuntru și mi-e că de-mi dau drumul nu mă mai opresc ușor. În plus, vreau să o țin minte așa cum era când era în viață: frumoasă. Foc de frumoasă! Și cu niște ochi în care dacă nu erai atent te tăiai de albaștri ce erau.
Mă mai bucur că n-a trecut de pomană prin lumea asta. Deși îi va fi foarte greu fără ea, a rămas în urma ei un băiat. Întotdeauna am mers pe pricipiul că nu e important ce lași pe lumea asta ci pe cine. Așadar repet, din punctul meu de vedere Ligia n-a trecut degeaba pe-aici.
Cam atât. Mai mult nu mai știu ce să scriu. Unde mai pui că, recitind spre corectare textul, am redevenit trist și am realizat că devin și incoerent dacă nu mă opresc.
Zbor ușor Ligia!
Brașov, Șchei, 25 februarie 2015

marți, 26 martie 2013

Revenire

   N-am mai publicat nimic de o groază de vreme. Sincer să fiu, în momentul ăsta  nici nu mai ştiu ce ar fi meritat să postez şi ce nu. Acum ştiu:  am de pus link-uri spre YouTube cu filmările noastre, realizările lui Cristi de la şcoală, ...pfui, o groază! De joi dimineaţa încep. Cu poze, cu tot ce trebuie. Promit!

Concediu...

N-am mai scris de mult ... Aşa că, o sa o fac acum ... Probabil pe episoade ... Pe măsură ce o să îmi tot aduc aminte detalii ce s-ar putea dovedi pe viitor importante şi pentru alţii, nu numai pentru mine.
Aşadar: anul de graţie 2010, 19 august, ora 01:00. Trezit toţi trei (eu, Rodica, Cristian). Făcut cafeaua de drum, îmbrăcat mai gros (neah, e totuşi miezul nopţii şi suntem după Sfântă Mărie! :)) ). Verificat ultimele detalii, deşi bagajele au tot fost verificate de-a lungul zilei de 18 ... Dar din bătrâni, ştim că frica păzeşte pepenăria!

miercuri, 5 ianuarie 2011

Rugaminte

Nu vreau sa par un lăudăros, dar se pare ca am avut un cititor. Care mi-a scris ceva, sau a venit pe adresa de e-mail o înştiinţare despre acest lucru. Din păcate a venit la secţiunea "spam" şi am dat "delete" exact când ochii îmi treceau rapid peste cuvântul care dă titlul blog-ului meu. De aceea, îl rog pe cititorul meu (dacă există aievea şi n-a fost o festă vizuală jucata ochilor mei seara la 10:00!) să îmi scrie din nou. Promit ca nu mai şterg mesajele din spam fără o mai atentă trecere în revistă!
Rareş

miercuri, 30 iunie 2010

Vai!

N-am mai scris de un an de zile!...un an şi...! E tarziu aşa că promit că revin pe 4 iulie...ziua naţională a S.U.A. :)

joi, 18 iunie 2009

Zâmbet

Zâmbet pentru că recitesc la 8 luni de la ultima postare ce-am mai scris ...nu e rău, dar mai mergea textul ţinut un pic "la rece" ... aşaaa, cam ca vinul alb...să se mai limpezească...scriu repede, cu patimă, şi nu întotdeauna sunt mulţumit ulterior cu ceea ce scriu...dar ăsta sunt eu..şi la 39 ani (aproape) greu mă mai schimb... Prea multe n-ar fi...deşi sunt..dar acum îmi fac doar mâna... o să scriu mai multe când mă voi întoarce din concediu... tot din Bulgaria... se schimbă vremurile...socotelile...asta e...ştiu c-ar trebui să fiu tras de urechi pentru scrieri mincinoase, dar nu sunt singurul şi nici cel mai mare mincinos de pe lumea asta.... mai vedem...Sănătate să ne dea Dumnezeu!

joi, 23 octombrie 2008

newsflah

N-am mai fost pe blogul meu de un milion de ani! ... A trecut vara, vacanta ... am telefon nou ... m-am reintors la twitter si mai apoi la picassa fiindca m-a "oparit" rau de tot flickr! de la picassa la blog n-a mai fost decat un pas! ... si, culmea coincidentei, de cate ori scriu pe blog, la TV e meci! Bine, bine, va spune lumea, dar asa cum intotdeauna ninge pe undeva, asa si la TV: e aproape imposibil ca unul din miile de canale TV sa nu difuzeze ceva fotbal! :)) ..asa o fi si fiind, dar mie imi place ideea coincidentei, fiindca de altfel nu prea sunt eu cine stie ce superstitios!